Despartirile...boli cronice...

Insomniile au si partile lor bune.Asta e concluzia la care am ajuns.

      In timpul zilei am un program extrem de incarcat,care din fericire imi ofera luxul de a avea mintea preocupata cu orice altceva,dar nu cu lucruri care m-ar indispune.Noptile sunt uneori un calvar(cel putin asa credeam),dar am ajuns sa cred ca de fapt sunt momentul meu de luciditate pura.Noaptea trag cele mai stralucite concluzii,noaptea vad de fapt lucrurile pe care lumina ma impiedica sa le observ ziua,orbindu-ma.Asa am ajuns si la concluzia ca despartirile sunt inevitabile,sunt asemenea bolilor pe care fie ca vrei,fie ca nu vrei,le ai.

Adica am stat si am analizat putin…fiecare persoana a avut inima franta la un moment dat,idiferent ca s-a intamplat cand avea 16 ani,20 sau 35.E inevitabil,nu poti sa fugi nicaieri de aceasta,sa-i zicem,”boala a sufletului”.Si ca orice boala,are simptomele ei:suferi mai mult sau mai putin,te refaci mai greu sau mai usor,insa ceea ce e important si de retinut dragii mei e ca NU TE OMOARA!Dimpotriva iti ofera anticorpi

   In fine sa lasam asta….

Bun, deci iubesti si esti iubit. Plutesti, ai zambet talamb pe fata, lumea e roz, viata e roz, nu exista probleme peste care nu poti sa treci, prietenii se pot descurca si fara tine, examenele trec pe planul doi, tot ce conteaza e sa fiti impreuna, unul lipit de celalalt, bot in bot, visand la un viitor comun. Ei bine, starea asta “de prostie pura”, nu dureaza o viata si in scurt timp ai sa revii cu picioarele pe pamant, iar iubirea va capata cu totul alte dimensiuni.

In unele cazuri va fi la fel de intensa si-si va lasa amprenta asupra ta fara sa-ti dai seama, in altele este doar o explozie, o fericire de moment si atat. Ceea ce vroiam eu sa spun este ca relatia, trebuie privita, intr-un fel, ca pe un copil: trebuie s-o ajuti sa creasca, sa ai grija de ea, sa-i oferi atentie si iubire si in nici o clipa nu trebuie sa uiti de ea. Aici este partea dificila si trista in acelasi timp: poti sa iubesti cu tot sufletul si sa simti ca n-ai sa mai iubesti niciodata pe nimeni si ca asta este cel mai important lucru, insa daca nu exista comunicare, daca suferi mai mult decat iubesti, daca incerci sa gasesti mereu solutii, decat sa te bucuri…atunci ceva nu e ok.

Dragostea poate sa existe chiar daca cei doi nu mai reusesc sa ajunga la ea, sa caute modalitati de a o pastra sau de a o reinventa. Pur si simplu se intampla: iubirea poate salva destine, poate schimba lumea, insa sunt cazuri in care nimeni nu mai poate salva iubirea.

Intr-o zi te trezesti singur/a, o/il cauti buimac/a prin pat…dar nu e nimeni! Vrei sa suni,dar nu mai are rost…daca stai bine si te gandesti, nimic nu mai are rost. S-au dus dracu’: vise, planuri, idei, asteptari, sperante… Dupa o saptamana asa, si ar fi bine sa fie doar o saptamana, te trezesti dimineata, te uiti in oglinda si brusc te loveste : “M-am despartit!”

Da, da, esti o persoana libera, independenta si ai in fata un viitor fericit si plin de imprevizibil.Incepi sa intelegi treptat toate fatetele problemei, esti sigur ca ai facut lucrul cel mai bun, incet, incet fata incepe sa ti se lumineze, dar, undeva in obscuritatea sufletului tau, esti inca nedumerit : “Si daca ne iubeam atat, cum de ne-am despartit?”

Foarte simplu: tu ai luat-o in stanga si ea a luat-o in dreapta sau invers.Eu cred ca acea persoana nu a fost iubirea vietii tale. Nu avea cum. Sunt mai mult decat hotarat cand spun ca doi oameni care se iubesc cu adevarat nu au cum sa se desparta.Ai avut o relatie, ai iubit si ai fost iubit…perfect! Despartirile vor fi mereu urate si dureroase…nu exista cale corecta de a-i spune unui om “Ba frate, nu te mai iubesc!”.

Daca macar 50% ai fost fericit in relatia pe care ai avut-o, inseamna ca ai iubit, in felul tau, dar ai iubit. Nu exista o regula a iubirii, un cod al dragostei perfecte, ci doar atractia, chimia dintre doi oameni.Personal, cred in acea mare, fascinanta si inconfundabila iubire, dar asta nu-mi demonstreaza ca nu exista 1 milion de alte iubiri, toate avand unicitatea lor. Din toate ai ce invata si toate o sa te faca mai puternic si mai increzator, chiar daca nu-ti dai seama de asta pe moment.Important este sa fim fericiti, sau daca nu, macar sa fim bucurosi, impliniti,iar daca intr-o relatie ne simtim asa, de ce sa nu continuam?

Marea iubire poate fi fix in fata noastra, iar noi sa fim prea agitati in a o cauta si astfel sa nu ne dam seama, cand am trecut-o cu vederea.A devenit cliseu sintagma “Traieste clipa”,dar cati dintre noi au trait-o la maxim in fiecare zi?Si chiar daca nu vom gasi niciodata iubirea vietii noastre, asta nu inseamna ca nu vom iubi si nu vom fi iubiti la nebunie.

Deci dragele si dragii mei,nu exista reteta compensata cu pilule minune care sa stearga dorul,suferinta,iubirea,ura din sufletul vostru.Tot ceea ce puteti face e sa trageti aer in piept si sa mergeti mai departe.Daca v-ar mai iubi sau i-ar mai pasa de voi,fata/baiatul o sa va caute sau cel putin va va da de inteles.Daca nu…nu va irositi viata asteptand un semn care nu va veni niciodata.

Eu inca ma mai uit la fix la ceas…dar asta nu inseamna ca ea ma mai iubeste.Poate nu ea,dar altcineva cu siguranta!