TR3I...

      Se zice că în viața te îndrăgostești cu adevărat doar de trei ori, din diferite motive.

De obicei, prima iubire se întâmplă în perioada adolescenței, în liceu. Acea iubire ni se pare cea ideală asemănând-o cu cea pe care o regăsim în cărți și filme. Este acel gen de iubire care ni se pare că va dăinui veșnic și cea în care lăsăm foarte mult de la noi, chiar dacă sunt momente în care nu ne simțim bine alături de persoana respectivă.

Cea de-a doua iubire este cea mai grea – este iubirea care ne oferă lecții de viață, ne învață cine suntem cu adevărat, ce ne dorim și ce ne trebuie pentru a ne simți iubiți. E iubirea care ne arată cât de mult contează faptele și cum minciunile, manipularea și durerea ne formează ca oameni.  Chiar dacă suntem răniți, încercăm pe cât posibil să reparăm fiecare greșeală din dorința de a nu pune punct, dar se întâmplă deseori ca această relație să se termine mult mai urât decât prima.

Cea de-a treia și ultima iubire este cea la care nu ne așteptăm să apară. E acel gen de relație care pare greșită din toate punctele de vedere, dar care demontează orice concept al iubirii pe care l-am învățat până atunci. E iubirea care vine atât de ușor încât pare aproape imposibil de crezut. 

Aceasta este iubirea care vine spre tine și formează un întreg - nu mai există așteptări despre cum ar trebui să se poarte fiecare, nici presiune și nici dorința de a-l schimba pe cel de lângă tine. E acceptarea, cu bune și cu rele.  E cea care-ți va bate mereu la ușă indiferent de cât de mult ți-ar lua să răspunzi.

E pur și simplu iubirea care te face să spui : „You are the one!”

Nu toți ajungem să experimentăm cele 3 tipuri de iubiri, unii îndrăgostindu-se nebunește din prima și experimentând acel tip de iubire pe care o au și bunicii noștri, care încă se mai țin de mână și la 80 de ani, la fel ca-n pozele din ziua nunții.

Poate că este ceva special legat de prima iubire, poate că cea de-a doua ne va lăsa niște urme adânci în suflet și poate că cea din urmă va fi cea care va face totul să fie minunat. Ce contează la final este să ajungem să iubim necondiționat!

Un altfel...

           O viata ai si inveti in fiecare zi sa traiesti!Nimeni nu stie ca maine poate fi cea mai fericita zi din viata ta sau poate e sfarsitul!Poate ca daca am sti,viata ar fi plictisitoare!
          Fiecare secunda e diferita,milioane de celule se modifica in corpul tau,milioane de neuroni te fac sa functionezi,zeci de mii de aniticorpi se lupta pentru a te tine in viata...si totul de la o secunda la alta!
          De multe ori privim cu superficialitate ce se intampla cu noi,cu tot ce ne inconjoara. Privim viata ca niste nemuritori!Dam la o parte ce ne intristeaza si adunam fericire,dar oare ce ne intristeaza nu e menit sa ne faca fericiti?de cate ori nu am auzit expresia...Dupa furtuna,vine vreme buna!...si daca e asa,de ce nu am fi de acord?!?!
         Oamenii trec prin felurite experiente!Dar nu exista experienta fara efect.Suntem stapanii propriilor noastre destine si asta ne face puternici,chiar si in momentele de cumpana!
         Omul traieste cu inima si apoi cu mintea!Cand inima e fericita,mintea iti e linistita! Cand inima iti e indragostita,mintea e in Eeden!Si e frumos si e mirific si totul e magic!de ce nu am putea tine starea asta o viata?Pentru ca ne grabim!Ne grabim sa iubim,ne grabim sa ajungem in varf fara sa urcam muntele!
         Inima iti poate fi rupta in bucati,poate fi aruncata in abis,dar intotdeauna se reface,cu cicatrici,cu sechelele trecutului,cu tot ce a indurat pentru a iubi din nou!Asta e farmecul fericirii...o pierzi doar pentru a-ti aduce aminte cum e sa o recuperezi!Frumosul nu vine din lumina,el vine din intuneric!Frumosul e ceea ce simti,nu ceea ce vezi!Ce vezi e materie,ceva ce se poate deteriora,in schimb ceea ce simti te poarta spre lumi indepartate unde doar tu ai acces!
Sentimentele te fac sa traiesti,sa plangi si sa te bucuri,sa iubesti si sa urasti,sa pierzi sau sa castigi! Nimic nu se compara cu un altfel de univers!Universul propriei tale fiinte. 
     Ce ne-am face daca am trai in eterninate,dar fara suflet?Poti fi nemuritor,dar ce folos are cand esti gol?Exact asta patim din atata graba!Sarim peste clipe minunate pentru a ajunge la capat ,acolo unde credem ca se afla fericirea!Dar cand fundatia e slaba,peretii se darama si uite asa ajungem proprii nostrii prizonieri,intr-o lume creeata din dorinta de a avem cat mai multe numere unu!
      Nu cred ca ar trebui sa alergam ca nebunii dupa acel ideal...cred ca imperfectul poate fi facut perfect...astfel incat sa obtii cel mai frumos diamant din cea mai urata piatra!
      Nebun nu e cel care crede in dragoste,Nebun e cel care nu o incearca!